Davus sum, non Oedipus (lat. „Sînt Davus, nu Edip!”) – E versul 194 din comedia Andria a poetului comic latin Terențiu (act. II, sc. 2 în ediție modernă). Davus era un sclav (cum a fost și autorul), dar un om cu mintea simplă, pe cînd Edip, după cum știa lumea din antichitate, fusese un om cu mintea ascuțită, care reușise să dezlege toate întrebările capțioase ale Sfinxului. Prin vorbele de mai sus, eroul din comedia lui Terențiu recuneștea: sînt un om simplu, nu sînt înțelept, nu pot pricepe, nu pot ghici (ca Edip). Azi, aceste cuvinte sînt folosite mai ales în ironie la adresa unui adversar care se pretinde deosebit de ager, de inteligent și te tratează de sus. I se poate răspunde cu prefăcută modestie: „Davus sum, non Oedipus!…” LIT.